Psihoterapia prin dans şi mişcare pentru recuperarea amintirilor vârstnicilor instituţionalizaţi

Se spune că „cine nu are bătrâni, să-şi cumpere”… şi totuşi, atât de puţin interes se acordă sănătăţii mintale a celor trecuţi de vârsta „productivităţii”. Iar dacă aceştia au şi nenorocul să fie instituţionalizaţi, grija societăţii pentru bunăstarea lor rămâne mereu la capătul listei de priorităţi. Înţelepciunea acumulată de o viaţă se pierde câte puţin zi de zi în procesul degenerativ al capacităţilor cognitive, fie el firesc sau patologic (cum e cazul demenţei Alzheimer, bunăoară), în condiţiile în care zilele celor din casele de bătrâni pot curge uneori fără nicio comunicare, imobilizaţi în pat cu ochii în tavan.

Un posibil răspuns poate veni din direcţia terapiilor creative, cum sunt psihodrama sau psihoterapia prin dans şi mişcare. În colaborare cu prietenii noştri de la Asociaţia Fluens, lucrăm cu vârstnicii din Căminul de Bătrâni Sfântul Luca, pentru care întâlnirile noastre bilunare sunt o reală gură de oxigen.

Câte şi mai câte reminiscenţe nu a trezit o simplă sesiune de oferit mărţişoare! Ochi care sclipeau la simpla amintire a primului mărţişor oferit colegelor de şcoală, pe care îl crezusera demult uitat. Iar când mişcarea a putut să spargă încremenirea de pe scaune, câtă duioşie a putut fi generată de provocarea de a o invita la vals pe nimeni alta decât mama, mama pe care fiecare şi-o amintea!…

Nici parentalitatea (fantasmată) a participanţilor nu a fost neglijată: ştiind că majoritatea membrilor grupului nu au copii, terapeutele au propus ca autoarea acestui articol (voluntară în acel grup) să se pună la dispoziţie ca suport pentru proiecţiile parentale ale participanţilor şi să se lase „înzestrată” cu „ursiri” pe care participanţii ar fi dorit să le facă propriilor lor copii. Apoi, participanţii au fost invitaţi să arate ce i-ar fi făcut pe ei un părinte bun pentru „copilul” astfel construit. Cu totul o experienţă foarte puternică, pentru toate părţile implicate, menită să umple din golul lăsat de lipsa familiei, în special a aparţinătorilor descendenţi.

Cu altă ocazie, o banală discuţie despre zodii a fost pretextul pentru o amuzantă dezmorţire: am putut vedea „cum merge o Fecioară”, „cum se împung doi Tauri”, „cum fac Berbecii în turma Ciobănaşului cu 300 de oi”, „cum îşi trec doi Vărsători apa din cana unuia într-a altuia”, „cum se ridică şi se coboară alternativ talerele unei Balanţe” şi, în fine, „cum îşi oglindesc doi Gemeni mişcările reciproc” – această din urmă provocare a permis chiar şi celei mai rezervate dintre participante să fie integrată, să se exprime, să se arate şi să fie văzută şi dincolo de imaginea comună de „cea care nu vorbeşte niciodată”.

În fine, o simplă pictură pe ouă de Paşte a fost pretextul pentru intercunoaşterea dintre rezidenţi şi voluntari, cooptaţi special pentru a facilita sesiunea, iar mişcarea de desenare în aer a unei inimi şi de trimitere a ei în zbor către alt participant a fost exact ceea ce era nevoie pentu a dezmorţi corpuri, minţi şi suflete!
Văzând ce diferenţă pote face mişcarea şi alte tehnici terapeutice creative pentru cei vârstnici, ARPDM şi Fluens se pregătesc să dezvolte în continuare parteneriatul pentru o serie de noi proiecte dedicate acestei categorii de beneficiari…rămâneţi aproape pentru noutăţi cât de curând!

Loredana Larionescu, psihoterapeut, membrul ARPDM